În secolele XVII-XIX, pe când Koprivștița avea aproape 12.000 de locuitori, creșterea animalelor și producția de artizanat nu erau o sursă suficientă de existență, iar bărbații mergeau în pelerinaj în masă. La câțiva kilometri de Koprivșhtița, drumul către Pazardjik și Plovdiv, care duce pelerinii către Tsarigrad și Orientul Mijlociu înainte de a coborî spre Strelcea, șerpuiește printr-o zonă presărată cu morene de piatră. Până la acest loc familiile își trimiteau tați și frați în călătoria lungă și riscantă. Despărțirea era grea și multe lacrimi se vărsau acolo ani și ani. Astfel, mormanele de piatră și-au primit numele amar de ironic - „Piatre mucioase”.